5 concepții greșite din istorie în care oamenii încă mai cred

Nimeni nu poate ști exact cum erau lucrurile în realitate cu multe secole în urmă. Dar oamenii de știință primesc din ce în ce mai multe informaţii noi, iar unele concepţii rămân neschimbate în mintea multor oameni. Iată 5 mituri în care nu ar trebui să mai crezi dacă vrei să fii perceput drept o persoană cultă.

1. Napoleon era scund.

În general se consideră că marele imperator a fost scund. Există chiar şi un concept, „complexul lui Napoleon”, atunci când o persoană de statură mică, care încearcă să compenseze acest lucru, se comportă agresiv și impunător.

Caricaturile britanice ale vremii îl descriau pe Napoleon ca fiind scund, având o înălțime de 5 picioare şi 2 inch. Ceea ce e interesant este că aceste unități de măsură au fost convertite diferit în fiecare ţară. Dacă transformi picioarele englezești în centimetri, vei obține 158 cm. Într-adevăr, e destul de puțin.

Dar înălțimea lui Napoleon a fost măsurată în picioare franceze, care sunt mai lungi. Și convertit în centimetri, ies 169cm, iar această cifră, în secolul al XIX-lea, era chiar mai mult decât înălţimea medie. Şi mai interesant e că mulți politicieni sunt mai scunzi decât Napoleon. De exemplu, înălțimea lui Lenin este de 164cm, cea a lui Hitler este de 165cm, iar cea a lui Churchill este de 166cm.

2. Gladiatorii erau robi.

Unii dintre luptători erau, fără îndoială, sclavi. De asemenea, prizonierii de război și criminalii deveneau gladiatori. Dacă ieşea învingător în luptă, gladiatorii primeau o recompensă bănească, astfel, cu timpul, ei îşi puteau răscumpăra libertatea. Dar nu toţi profitau de această oportunitate.

Mai mult, unii oameni liberi au mers voluntar să studieze în școlile de gladiatori. Au fost atrași atât de lăcomia banilor, cât și de posibilitatea unei faime ușoare. La urma urmei, luptătorii celebri erau asemănător sportivilor profesioniști, adică erau admirați, respectați și erau populari printre femei.

3. Spartanii aruncau nou-născuţii slabi de pe stânci

Pentru prima dată, despre acest lucru a scris filosoful antic grec, Plutarh. El chiar a indicat un loc – stânca Taygetus. Cu toate acestea, arheologii moderni sunt siguri: Plutarh încerca doar să denigreze spartanii în ochii elitei Greciei antice.

Oamenii de știință au analizat rămășițele găsite în defileul de sub stânca Taygetus și au constatat că oasele aparțin adulților cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani. Se pare că în acest fel erau executați criminalii sau prizonierii. Însă, spartanii educau cu adevărat aspru micii viitorii războinici, dar nu au apelat la pruncucidere.

4. Vikingii purtau coifuri cu coarne.

La urma urmei, în coarne se poate agăţa sabia inamicului, şi creşte greutatea armurii. Prin urmare, coifurile adevăraţilor vikingi erau netede, de o formă conică.

Iar mitul coarnelor a venit de la slujitorii Bisericii Catolice. Vikingii adesea îi atacau și jefuiau templele. Din acest motiv, preoții și au atribuit vikingilor trăsături diabolice. Asociația „coarnele diavolului” a fost ferm înrădăcinată în minte și zvonurile au început să atribuie coarne coifurilor vikingilor.

În 1825, artistul suedez Gustav Malmström, ilustrând „Saga Fridtjof”- vehe saga islandeză, a modelat protagonistul după aspectul descris mai sus, cu coarne. Foarte curând, ideea a fost preluată de alți artiști și, de atunci, războinicii nordici au fost descriși doar în acest fel.

5. Einstein era codaş.

Mulți leneși se justifică prin această frază: se spune că însuși Einstein avea note de 2 la matematică – și iată, a reuşit să devină om!

În certificatul de maturitate al viitorului geniu la toate disciplinele, cu excepția limbii franceze, avea note de „5” și „6”. La școala elvețiană, pe care a absolvit-o Einstein, acestea au fost cele mai mari note. Dar primul său biograf a decis că este vorba despre sistemul de notare german, unde totul este invers: „6” este cea mai mică notă, iar „1” este cea mai mare. Din cauza acestei confuzii, a apărut şi mitul.