Adevărul crud despre generația vârstei de 30 de ani, cine sunt ei?

Dacă v- ați născut în anii “80 și vă considerați adulți, atunci ceea ce va urma este pentru voi. Umblați la serviciu fiecare zi, așa cum toți alții, dar până acum nu ați câștigat o sumă mare de bani? Rutina cotidianului vă anihilează și rămâneți convinși că v- ați născut pentru o soartă mai bună? Probabil adevărul de mai jos vă va displace sau chiar nu veți vrea să- l citiți până la capăt, pentru că riscați să citiți despre voi înșivă.

Este o meditație despre problemele generației de 30, o provocare cu care te poți contrazice, iar în adâncul inimii înțelegi că are un grăunte de rațional.

Capcana marilor atracții sau de ce noi nu vom fi niciodată fericiți

Generația buneilor noștri rar când visa la prinți, călătorii peste hotare sau chiar la un pahar de Martini veritabil. Tot asta părea un lux de neînchipuit. Buneii noștri se bucurau de un cer albastru, de posibilitatea de a câștiga pentru un colț de pâine, de un lucru stabil. Nu erau bunicile noastre pretențioase nici la bărbați, aveau ele, femeile, atunci o spusă: “principalul să nu bea și să nu bată”. Iar timpul liber în afara lucrului greu și creșterea copiilor, îl dedicau creării confortului casnic din nimic și sărăcie.

Generația noastră, cei de 30, nu a cunoscut acele timpuri flămânzi. Nu a cunoscut nici perioada dezastrului și greului din anii “90, am prins- o copii fiind. Nepoții celor de atunci, care au dus greul, noi, nu mai vrem azi să lucrăm la construcții, la fabrici și uzine. Cei de 30 în general nu vor să lucreze, ei cred că pentru ei vor lucra cei nevoiași.

Bărbații se visează oligarhi, mâinile le țin la cald, cu dispreț privesc LUCRUL. Ei preferă să joace jocuri de calculator în funcție de manager, decât să lucreze cu mâinile. Cu femeile situația e și ma grea: ele sau lenevit absolut. O femeie ideală, reprezentantă a acestei generații trebuie să fie: nelucrătoare, care parazitează pe spatele vreunui oligarh, o întreținută. Și mai și,  în rândul ÎNTREȚINUTELOR tinde cine vrei, ignorând legea cererii și ofertei. Această piață este suprasaturată de așa pițipoance. Ele niciodată nu vor fi fericite ca femei, pentru că în jur văd doar “boi”, “proști”, având ca limită de referință pe cel puțin Brad Pitt, ca exemplu.

Suprasaturare

Încă un motiv al cauzelor eșecului acestei generații “90 este suprasaturarea. Mai țineți minte cartofii copți la foc, pe cărbune, cât de delicioși ne păreau? Acum comparați acest gust nostalgic cu sentimentul pe care îl aveți în restaurant când deja Mojito îți stă în gât, iar Martini Royal nu e ca cel servit la Paris, în vacanța de Crăciun. Pub- urile deja nu știu cu cine să ne mai mire. Octopuși congelați în orice supermarket, și fructe de mare congelate, alcool de pe toate continentele.

Noi ne-am prea umplut de bine și de toate. Mâncăm mult și bunișor, nouă totul ne vine foarte ușor. Noi purtăm haine de brand, iar cele din sezonul trecut sunt de mult la pachet. Ne plângem de veri calde în mașini cu aer condiționat. În general, noi, cei din generația anilor ”80 mereu ne plângem, și mereu mâncăm. Totul este puțin pentru noi și nimic și nimeni nu mai poate să ne mire.

Ca să te simți fericit, să trăiești fericit, trebuie să știi să te limitezi. Religiile din toată lumea au perioade de post. Nu- ți spune nimic asta? Cu cât omul e mai flămând- cu atât mâncarea îi pare mai gustoasă, mai de valoare. Cu cât omul e mai îndestulat, mâncarea îi pare fără gust, iar sufletul necăjit de insatisfacție.

Egoism

Nu- mi pot explica de ce, generația aceasta în orbita lui 30 a fost educată în spiritul că lor TOȚI LE SUNT DATORI CU CEVA. Noi nu plecam la școală la o distanță mare, părinții ne alegeau școlile la îndemână, profii ne dădeau informații de-a gata. Noi nu ajutam părinții la muncile câmpului înainte și după școală. Noi am avut întotdeauna un dejun și un prânz cald! Priviți în jurul vostru…Mulți colegi și prieteni de- ai voștri nu se grăbesc să facă copii, alții chiar deschis o zic că nu vor. De ce să aibă grijă de cineva? Pentru ce responsabilități? Bărbații infantili așteaptă o “madame bogată”, femeile visează la oligarhi retardați mintal, ca să- i sară în gât și să nu lucreze. Nimeni nu vrea să facă, să dăruie, să întoarcă!

Cine suntem noi, domnilor și doamnelor? Să privim adevărul în față, cine suntem? Ce merităm noi, de fapt? Merităm acest usturător adevăr…

 

sursa