Aproape străină

O familie a luat în căminul ei o femeie bătrână. Aproape străină. O rudă îndepărtată – îndepărtată. Nu numai că este aproape o străină, este și oarbă și  cu gândire limitată. Fără supărare, dar era complet ieșită din minți.

Dar ei au luat-o. Locuiau în sat, totuși, acolo este mai simplu. Însă erau săraci, 3 copii ai lor, iar unul din ei deja aveau doi nepoți. Familie mare. Și erau niște oameni simpli, nu prea politicoși, nu prea educați, dar conștiincioși. Nu au dus-o pe bătrână la un orfelinat și nici nu o pueau vizita serile; locuia la celălalt capăt al satului, departe. Și, în general, nici ea nu mai putea să aibă grijă de sine.

Și iată au luat-o.

I-au adus lucrurile ei jalnice, au schimbat-o în haine curate, i-au dat o basma nouă, așa cum era de așteptat, i-au dat să mănânce cu o lingură și au pus-o pe pat. Au agățat un covor ce pe perete. Deși ea nu vede. Și au început să trăiască cumva, așa, mai la mila Domnului. Și supă de varză, și terci, și ceai cu zahăr. Și du-o pe bătrână la toaletă. Și schimb-o, dacă este necesar. Și ascultă-i delirul: ea murmura constant aberații, cu glasul ei slab de bătrână.

Și într-o zi această bunicuță, Florida Mirzoevna, cu vocea ei spune iar prostii: „un hoț a intrat în șopron!” Și fug toți către șopron – acolo un vecin beat fură tot ce prinde. Cartofi și varză. Wow, ce coincidență!

Timpul a trecut și bătrâna spune din nou: „Să nu plece Rinatik în oraș! Mașina va nimeri în accident!”

Oamenii creduli și-au ascultat bătrâna, iar Rinat-fiul nu a plecat în oraș cu prietenul lui, care, ulterior, a suferit un accident. Iar Rinat ar fi fost ucis dacă ar fi stat lângă el. Iată cum! După, bătrâna a spus o mulțime de lucruri, deși nu înțelegea, nu-și amintea, nu vedea și nu-și putea duce lingura la gură. Și apoi a început să abereze cum că i-au cumpărat un bilet de loterie. În continuu cere un bilet de loterie. Capul familiei a mers în oraș și l-a cumpărat. Si ce crezi? Au câștigat mulți bani! Trei sau patru sute de mii. Sau chiar cinci sute – au spus evaziv.

Oamenii obișnuiți vorbesc evaziv despre bani, spun doar: „mult!” Deci asta este!

Iar bătrânei i-au cumpărat un halat nou, turtă dulce și multe alte lucruri bune. Da, și un voal frumos – și ce dacă nu vede cu ochii? Ea vede altceva! Să fie totul frumos. Și toată lumea o iubește. Deși este în mod constant delirantă și uită de toate. Și nu poate să mănânce singură și să meargă la toaletă. Dar ea zâmbește. Și stă pe o cuvertură de pat frumoasă, într-un halat curat și o eșarfă elegantă, ca o păpușă. Atinge rozariul și spune ceva de bine, cu o voce subțire. Și clatină din cap…