Nu există coincidențe!

14:39

În tramvai urcă un cuplu. Un bărbat cu un pachet, doamna îi ia pachetul din mână:

– Vai, uite, ai uitat să cumperi iaurt. Iar unt, trebuia să iei cu linie verde, nu albastră, degresat… O! Eu de o sută de ori ți-am zis că nu mănânc ciocolată cu tot felul de stafide și nuci. Tu iar ai cumpărat! Mă scoți din minți!!!

Bărbatul ia ciocolata și o aruncă pe geam.

14:40

Un tip intră în tramvai și vede o fată de o frumusețe de nedescris așezată lângă fereastră. Mai frumoasă decât își putea imagina. Simte un fior. Iat-o. soarta și dragostea lui, la prima vedere și până la ultima suflare. Dar trebuie să acționeze. Dar amalgamul de sentimente și emoții l-a țintuit locului. Creierul s-a deconectat, mușchii nu reacționează. Dar sentimentul este deja mai puternic decât el. Și, cu mersul elegant asemenea unei caracatițe pe uscat, se apropie de alesa lui. A vrut să îngenuncheze ca un cavaler, dar caracatița nu are genunchi, așa că, stând într-o postură naturală pentru specia lui, dar ciudat pentru oameni, a început:

– Domnișoară, sunteți foarte frumoasă. Putem face cunoștință? Eu mă numesc Sergiu.

Fata aruncă o privire. Băiatul e simpatic și ei i-a plăcut imediat. Și și-a dat seama că sentimentul e reciproc după poziția stranie pe care o avea tipul. Dar femeia este femeie. Ea rebuie să se convingă în intențiile serioase ale pretendentului. Tot timpul trebuie să fie un sacrificiu material, cât de mic, chiar dacă ea deja voia să strige cu toată inima ”Da!”. Văzând că băiatul e un biet student, a coborât pretențiile la minim:

– Nu fac cunoștință fără ciocolată.

Băiatul simte în cap o adevărată explozie. El într-adevăr, fiind student, în buzunar nu are nimic, decât banii pentru tramvai. Primul gând idiot a fost să încerce să-i ofere adidașii săi aproape noi de mărimea 44 în locul unei ciocolate. Dar până și creierul de caracatiță i-a fost suficient ca să renunțe la această idee. Panică. Gândurile mișună. Și cel mai important: chiar din cauza unei ciocolate își va pierde dragostea vieții lui și va fi sortit suferinței și chinurilor veșnice? Nu știe ce să facă. Confuzie. Strigă în gând: ”Ajutor! Vă rog, ajutați-mă!”.

Și când, pe alături trece celălalt tramvai și prin geam intră zbvurând o ciocolată cu nuci și stafide. Se lovește de pieptul băiatului și cade direct pe genunchii fetei.

Amândoi zâmbesc surprinși. Aici începe fericirea lor. Lor nici măcar nu le păsa de unde a venit ciocolata. Dar cu siguranță ea a venit de undeva.

Fericirea nu trebuie să fie distrusă de lucruri neînsemnate!