Oare merită să-ți dedici toată viața job-ului?

Linds Redding a muncit ce mai mare parte din viața sa în agențiile de publicitate BBDO și Saatchi localizate în Noua Zeelandă. La vârsta de 52 de ani s-a stins din viață în urma complicațiilor provocate de cancer la stomac. În urma sa, a lăsat un articol pe blogul său intitulat .. O lecție pentru viitorul tău” adresată cititorilor săi și nu numai.

Probabil, acest articol vă va ajuta să conștinentizați unele lucruri despre viață.

– Mulți ani în urmă, când abia am început să muncesc în advertising, aveam pe atunci un fel de verificare numit ,,Noaptea de control”. Toată ziua eu și partenerul meu de afaceri scriam pe o hârtie A4 toate ideile noastre, bune și proaste, referitor la proiectele de muncă. Orice idee, oricât de banală nu ar fi sunat, era trecută imediat pe hârtie. La final de zi toate ideile erau trecute printr-un filtru, și cele rămase erau trasncrie pe o nouă coală albă de hârtie.

Dacă ziua de muncă era una productivă, atunci rezultatul era agățat pe peretele din birou, iar eu și partenerul de afaceri ne îndreptam spre un bar. A doua zi indiferent în ce stare de mahmureală eram, la ora 10 fix eram în birou și începeam următoarea etapă de filtrare ideilor rămase, astfel rămânea doar o treime pe care le prezentam în ședința.

,,Noaptea de control” e valabilă doar dacă îți permiți o astfel de noapte. În curând progresul tehnologic a revuloționat industria publicitară, astfel au apărut noi metode și tehnici îmbunătățite. În era digitală lucrurile au început să se miște într-un ritm mult mai rapid. Astfel ,,noaptea de control” s-a transformat în ,,prânzul de control”, iar contabilii ne-au asigurat că în același timp am putea să muncim mai mult și respectiv, să câștigăm mai mult.

Astfel toate ideiile au dus la un val de muncă enorm, iar acasă ajungeam daor pentru o clipă pentru a săruta copii înainte de somn și cam atât. În birourile noastre era multă forfotă, nu reaușeam să lipesc o idee schițată pe panoul cu idei, că era deja acceptată de un manager, care o lua și o aplica mai departe. Multe din ideile noatre erau pus în aplicare imediat, fără a fi revizuite sau completate, lucram la nivel de intuiție. Standardele au cîzut, am devenit conservatori. Cercetările demonstrau că ceva îmbunătățit e mai bun decât ceva nou, iar cercetările erau în vogă.

Să fii creativ înseamnă să fii lipsit de sentimentul de rușine și să nu-ți pese ce cred ceilalți. Tocmai din acest motiv, copii sunt de buni la capitolul creativitate.

Din cauza competiției imense și a tehnologiei progresive, totul se face într-un ritm foarte alert, dacă ai o săptămână de odignă pe an, atunci se consideră a fi un angajat fericit, pentru că nu ai timp de odihnă, trebuie să prinzi momentul, opurtunitățile, posibilitățile, să alergi peste tot, nu ai timp de regrete. În ultimele 6 luni am fost rupt de această realitate și au fost cele mai frumoase luni din viața mea.

Dacă la început ceea ce faci o faci din pasiune, după se transformă într-o bucată de plastic maleabil fără suflet pe care trebuie să o faci pentru că așa vrea altcineva, clientul sau șeful tău.

Realitatea oamenilor de creație din acest domeniu lucrează zilnic într-o stare tensionată și presați de timp. În timpul celor 30 de ani de muncă am văzut mulți colegi care se confruntau cu probleme de alcool, droguri, un stres constant, chiar și divorțuri. Mie personal mi s-a creat o impresie greșită că advertising-ul este tot ce pot să fac în această viață, astfel nopți pierdute, sărbători, aniversări, evenimente de familie, zile de naștere, concertele de școală – toate erau sacrificate pentru ceva în care credeam că este cel mai important lucru la acel moment.

M-am înșelat. Acum înțeleg acest lucru. Toate obligațiile la locul de muncă nu erau atât de importatne pe cât credeam.

Acum înțeleg acest lucru. E doar o industrie. Niciun fel de recunoștință la nivel mondial sau un premiu major internațional, ci doar câteva mențiuni de hârtie așezate în rame, un morman de cutii goale de antidepresive și sticle golite de alcool, câteva fire de păr cărunt și un cancer de o mărime nedefinită.

Dacă aveți impresia că îmi plâng de milă, vă înșelați. A fost vesel, m-am bucurat succes în domeniul meu. Am cunoscut o mulțime de oameni talentați și inteligenți, munceam foarte mult pentru a face o mulțime de bani să asigur familia mea cu toate necesare, pe care reușeam să o vizitez din când în când.

Doar că nu am avut nicio realizare cu adevărat importantă. Da, am reușit să creștem câteva produse, am făcut câțiva oameni bogați și mai bogați. Pe atunci credeam că e o idee superbă, doar că nu ar fi trecut de filtrare.

Dacă munciți într-un studio sau în domeniul respectiv și nu vă puteți decide în ce mână să țină săpunul gospodina, opriți-vă, lăsați totul la naiba. Mergeți acasă, sărutați și îmbrățișați soția și copii.