10 istorii reale despre acel moment în care îți găsești jumătatea

Sentimentul de iubire este unul foarte imprevizibil. Cineva se îndrăgostește la prima vedere, altcineva poate avea o relație de ani de zile până să-și dea seama că este îndrăgostit. Respectiv, în fiecare relație momentul când îți dai seama că anume aceasta este persoana potrivită este diferit pentru orice cuplu.

De aceea, îți propunem mai jos o serie de istorii reale despre aceste momente magice din viața câtorva îndrăgostiți.

  • Pe când aveam 16 ani, tatăl meu ne-a părăsit, iar eu cu mama ne-am mutat în alt oraș și, respectiv, în altă școală. Sufeream de depresie din cauza acestor schimbări majore din viață și am încetat să mai vorbesc. Când am trecut într-o clasă nouă, i-am plăcut unui băiat, căruia i-am destăinuit problemele mele într-un bilețel. El n-a renunțat la mine și ne-a înscris pe ambii în cercul de literatură, făcea totul ca eu să ies din depresie. La 18 ani, m-a cerut de soție, iar eu i-am răspuns cu voce „da”. Suntem căsătoriți de 5 ani, avem un copil, cântăm adesea împreună la chitară.
  • Iubitul meu stă la o distanță de 2000 de km de mine, 2 zile durează ca să ajungă. Cu o săptămână în urmă nu i-am răspuns la apeluri și sms-uri ( dormeam). Ziua următoare, noaptea a început să sune la ușe cineva. Era el, s-a speriat că s-a întâmplat ceva cu mine.
  • Iubita mea sforăie noaptea. Veșnic nu pot adormi din cauza asta. Odată, însă, ea a plecat la părinții ei pentru o săptămână și atunci a început să-mi lipsească sforăitul ei. Dormeam foarte rău. Am mers în week-end la ea și am dormit minunat.
  • Soțul meu uneori vorbește în timpul somnului. Într-o seară, el dormea, iar eu citeam, la un moment dat el începe un dialog cu cineva: „Eu o iubesc foarte mult. De-ar avea toți așa o soție ca a mea. Nici să nu îndrăznești să te dai la ea.” Atunci m-am convins, că m-am căsătorit cu persoana potrivită.
  • Am început să urmez o dietă strictă. În afară de orez, în casă nu mai aveam nimic de mâncat. Îmi sun iubitul la miezul nopții și mă plâng că mor de foame și nu pot să adorm. El mi-a răspuns destul de rece că mâine e la serviciu și că nu are timp să vorbească pentru că trebuie să se trezească devreme. Peste 30 de minute mi-a adus o felie de chec, niște tartine și m-a certat că țin dietă.
  • Eu sunt obsedată de gramatică și de corectitudinea exprimării. Într-o zi, m-am certat din cauza asta cu un oarecare băiat din școala mea, care a scris ceva de parcă nu a citit în viața sa vreo carte. Foare mult timp ne-am ofensat unul pe celălalt, până am aflat că el este la fel de obsedat, doar că de matematică. În consecință, ne-am înțeles că ne vom oferi consultații reciproce la obiectele pe care le cunoaștem mai prost. Suntem împreună de 4 ani, în curând ne căsătorim.
  • Sufăr de arahnofobie, adică am teamă de păianjeni. Totul vine de atunci când tatăl meu vitreg m-a închis în subsol unde pe mine au mers toate aceste vietăți. Prietena mea, împreună cu alți amici mă luau în răs la tema asta. Eram furios din cauza asta până nu am început să am o relație cu o altă fată, căreia i-am spus despre problema mea. Acum ea strânge din casă păianjenii care apar și mă consoleză dacă e cazul, iar eu nu mai știu unde să ascund inelul ca să nu-l găsească.
  • Temperatura corpului meu este mai ridicată decât cea normală. Din cauza asta îmi transpiră excesiv palmele. Tot timpul mă complexam din cauza asta, fiindcă mulți îmi spuneau că am palmele prea transpirate. Iubitul meu actual, însă, chiar de la prima întâlnire mi-a declarat o frază din renumita piesă „Romeo și Julieta”: Mânile umede și fierbinți sunt un semn al sensibilității.
  •  Cu puțin timp în urmă mi-am dat seama cât de mult mă iubește soțul meu. El urăște să coase, însă văzând cât de obosită veneam de la serviciu, mi-a cusut, fără să-l rog, o rochie care necesita reparație și de care aveam nevoie foarte mult. Nu puteam să-mi iau ochii de la el, văzând cât de tare se străduie să facă lucrul acesta pentru mine.
  • Cu primul prieten ne-am despărțit din cauza că acestuia nu-i plăcea că nu reușesc să-i fac după lucru o cină din 3 feluri de bucate. De la al doilea am plecat cu o săptămână înainte de nuntă, pentru că am refuzat să-i ajut mama să facă conserve din căpșuni. Lui nu-i păsa că eu am alergie la aceste fructe. De puțin timp stau împreună cu un prieten din copilărie, totul merge spre nuntă. Uneori vin de la serviciu, după orele 22:00. Acasă e curat, mâncarea încălzită. Și cât de leneșă nu aș fi, pentru el nu-mi este greu să-i pregătesc o cină din 3 feluri de mâncare și să merg la părinții lui după cartofi.

Sursa