Este binecunoscut că privirea periferică este responsabilă de câmpul vizual al omului care constituie 190 grade. Dar, relativitatea și- a făcut locul și aici și de aceea, deseori vedem ceea ce în viața reală nu există.
Hai să verificăm chiar acum! Pentru asta doar privește cruciulița din imaginea de mai jos fără să- ți iai ochii. CE VEI OBSERVA? Privirea periferică, treptat, transformă fețele obișnuite ale acestor staruri,în „monștri”. Ai avut impresia că fețele au început a se dilua, a se deforma? Continuă să privești cruciulița! Observi că ele tot mai mult se deformează? De ce oare?
Pe retina ochiului avem așa o zonă, numită „pată galbenă”, aici se află cel mai mare număr de receptori, datorită cărora noi mult mai clar vedem un anumit domeniu ( așa- zisul domeniul principal al vederii). Aest domeniu constituie circa 10 % din tot diapazonul vederii noastre și este, de fapt, ceea pe ce se concentrează privirea noastră.
În cazul imaginii pe care O PREZENTĂM MAI JOS, diapazonul principal al vederii este aproape pustiu, este doar un spațiu negru cu o cruciuliță minusculă. În această situație, creierul încearcă să preia informație din altă parte decât din domeniul principal al privirii. Și el ia această info din imaginile laterale, care par a se mișca.
În percepția creierului, aceste surse nu sunt cele mai sigure, în rezultat, creierul încearcă să unifice aceste două imagini. Plus la toate, creierul o face într- un timp record de scurt, dat fiind faptul că imaginile alternează foarte repede. Astfel, creierul pierde capacitatea de a identifica fețele, și se primește că trăsăturile din cele două poze se suprapun, formând o față mixată, care seamănă mai mult cu un MONSTRU.
