Am luat cu mine o simplă piatră și m-am dus la o expoziție de artă contemporană. M-am primblat prin sălile expoziției și la un moment oportun am lăsat piatra în centrul unei camere. Peste 2 minute, în jurul pietrei erau deja 8 oameni.
Știi, m-am săturat să mă prefac. Am frecventat școala de arte, o dată în lună vizitam toate noile expoziții de artă în decursul a 5 ani și chiar unele piese le cumpăram, am scris teza de licență despre artă. În sfârșit, acum sunt gata să recunosc: nu prind firul artei contemporane.
Poți să mă consideri drept un țăran dar chiar nu înțeleg la ce bun arta contemporană trebuie să fie stranie și să trezească în același timp nedumerire, furie, atacuri de epilepsie, și pierderea poftei de mâncare. Dacă în fața mea stau niște pătrățele și romburi monochrome, nu am nici o plăcere să discut concepțiile care au stat la baza creației lor, intențiile autorului și alte detalii în surplus. Spre exemplu, hai să privim la expoziția lucrărilor lui Tracey Emin, în galeria ”Hayward” din Londra:
Timp de 3 minute oamenii aceștia priveau fotografia unei femei necunoscute care stă pe scaun. Închipuie-ți acum cât de rapid ar fi răsfoit ei această fotografie, de ar fi întâlnit-o printre fotografiile de la balul de absolvire a mamei lor! Înțelegi ce vreau să spun? Nu are nimic deosebit…
Acest video durează un minut întreg. În decursul acestei minute se întâmplă ceea ce urmărești în această fotografie. Tracey a scos calul la primblare. În același timp camera unde se ecranizează acest film banal era ticsită de oameni care cu fețe serioase privesc la ecran, scărpinând-se cu o mână la bărbie. O fată chiar lua notițe! Cred că scria ceva de genul: – Ar fi bine să mă învăț și eu să concentrez atenția oamenilor la niște filmulețe infinit de lungi, și absolut inutile.
Nu înțeleg, o fi filmul într-adevăr atât de intrigant încât să-l privești cu atâta insistență pe un ecran mic? Scaunul tot nu este unul dintre cele mai confortabile.
Chiar vă bate-ți joc? Tracey, sau alt cineva, își șterge vagina cu bani. Pentru ca să vadă aceasta, oamenii trebuie să plătească și cu certitudine cineva v-a dori să cumpere această fotografie! Dar cine i-a dat lecții de cultură lui Tracey, sau de pozare…?
”Drăcie, cei care nu înțeleg cât de adânc este sensul acestei polițe, pe care stau aranjate niște lucruri nedorite și inutile, sunt niște grosolani necivilizați” Închipuie-ți că încerci să-i explici, despre ce-i această expoziție, unui extraterestru sau unui om ce a venit din evul mediu. Punem la rămășag că nu ți se v-a primi?
După cum este descris în ghidul expoziției, acesta este unul din acele exponate, ”care sunt ușor de neobservat și care-l poți scăpa din vedere – dar trebuie să-l înțelegi și să-i acorzi timp”. Mie personal, pentru ca să înțeleg, îmi trebuie mult timp…
Privire de ansamblu asupra exponatelor din ”Art Basel Miami Beach”, una din cele mai mari expoziții de artă contemporană din lume.
Iată aceste spații negre în rame albe costă cam în jur de 20 000 de lire sterline. Este clar de la sine că multe lucruri din viața noastră au un preț supraestimat. Hai să fim sinceri, această tâmpenie nu face acești bani. Dacă o dorești cu tot dinadinsul, singur acasă o poți realiza timp de câteva ore, dacă ai o perie mai mare, câteva minute.
Cum în genere oamenii de artă se decid să se ocupe cu astfel de lucrări? Cred că un factor principal îl reprezintă succesul economic al fraților de profesie, gândindu-se cam așa: ”Prietenul face tone de bani cu asemenea tablouri, cu ce-s eu mai prejos?”
În această instalație, o femeie stă culcată pe podea, ascultă sunetele unei melodii nu chiar plăcute, în timp ce vizual percepe că autorul dorește să-și expună părerea cu privire la ceea că internetul ne acaparează sufletele, în mod direct și indirect. Dragă, dacă n-ar fi fost internetul, cel puțin acest ”ceva” nu l-ai fi creat.
Cu certitudine este un context social în acest exponat, dar care-i? Autorii doresc să petrecem ore întregi pentru a ajunge la o oarecare idee, și nu-i exclus ca ideea originală a autorului să fi fost o tâmpenie. Găsești sensul ascuns? Nu? Înseamnă că ești un țăran necivilizat care a rămas în urmă de la tâmpita evoluție a artei contemporane. Vino să-ți dau mâna căci sunt și eu așa 🙂
Sculptura lui Manuel Palou ”5 milioane de dolari într-un terabit”. Acestă piesă artistică include în sine un harddisc de 1 terabit care este plin cu informație ilegal descărcată din internet și valorează 5 milioane de dolari. Conceptual? Posibil. Artă? Nu.
Această lucrare ”genială” a făurit-o Damien Hirst, un om de succes și renume în arta contemporană. În linii generale, Hirst, deja mai mult de 15 ani experimentează cu petele. Interesant ce oare a remarcat din aceste experimente?
Încă o lucrare a lui Damian Hirst ”Haideți să mâncăm afară astăzi” (Let’s Eat Outdoors Today). După cum pute-ți observa – un box ermetic, transparent, plin de muști vii în care stă o masă cu mâncare pentru muști și scaune.
Acestea sunt doar câteva exemple ale faptului că oamenii de artă contemporană, sub pretextul că creează ceva extravagant, defapt crează ceea ce artă nu poți numi. Iar cei care apreciază arta contemporană sunt gata să caute sensuri geniale până și într-o sticlă de bere care stă din întâmplare pe masă, cu toate astea întrebuințând cuvinte inteligente (ex: existențialism, anti-utopic sau retro-futurism) pentru descrierea unei banalități. Poate că acum a venit timpul să fim sinceri și să încercăm să răspundem la această întrebare:
Cum aceasta
A devenit aceasta?
Articol inspirat din: ADME